Pro domo
22 februarie 2012
felicitari
14 martie 2012

Satul nostru


Satul nu înseamnă doar uliţe umbrite de livezi şi case, cu ogrăzi atotcuprinzătoare şi nici nu înseamnă numai locuitorii satelor, oameni care se numesc ţărani; nume frumos care înseamnă suveran, stapân al pământului, om liber şi înăuntru şi înafară, adică om cu suflet minunat, cu credinţă în Dumnezeu şi care trăieşte şi munceşte, nu la comandă, ci dintr-o dragoste deosebită faţă de pămantul lui, de casa, de familia şi de satul lui.

Satul înseamnă, deci, un spaţiu bogat în tradiţii, în cântece şi datini, în hărnicie şi omenie, loc înzestrat plin de comori morale şi spirituale. Locuitorul adevarat al satului, săteanul, ţăranul, este un om cinstit, drept, cu frică de Dumnezeu şi cu ruşine faţă de oameni. Acum, acest om trebuie căutat. Regimul (politic, n.r.) care a urât satul şi a dispreţuit pe locuitorii satului, adică pe ţărani, a urmărit nu numai demolarea satelor, ci în primul rând, şi, mai ales, demolarea sufletului, a frumosului chip al ţăranului român.(…)

Ceva s-a întâmplat cu noi, nu numai cu ţăranii ci şi cu muncitorii şi intelectualii. Nu ne mai regăsim, câteodată nu ne mai recunoaşte nimeni, ni se pare că noi nu mai suntem noi. Ţăranul nu mai are chipul frumos şi măreţ de ţăran. Muncitorul nu mai are chipul luminos şi dârz de muncitor. Cărturarul parcă nu mai are chipul nobil şi spiritualizat al omului care şi-a subţiat şi purificat făptura prin studiu, prin cugetare, prin muncă. (…) ,,Până ce este ziuă,” după cum a zis Mântuitorul lumii, cu privirea îndreptată spre Dumnezeu, să lucrăm în strânsă unitate pentru refacerea vieţii noastre dinafară, dar şi pentru refacerea noastră cea dinauntru, pentru refacerea satelor, oraselor, a ţării, dar mai ales pentru refacerea gândirii noastre, a sufletului şi vieţii noastre morale, spirituale, intelectuale şi sociale.

Satul meu, sat modest, sat retras între colinele Maramureşului (Plopiş), sat în care, în urmă cu zeci de ani, gustam din frumuseţile lui nealterate, sat ce şi-a păstrat neschimbat trupul şi gândul şi traiul moştenit de la daci, aşa cum s-a păstrat acest trai în toate satele din Maramureş, Ţara Oaşului, Ţara Chioarului, a Codrului, adică în spaţiul recunoscut sub numele de ,,Dacia liberă” au existat legi străvechi, neimpuse dinafară, dar care au reprezentat valori fundamentale pentru viaţă. (…) S-au păstrat datini şi rânduieli care în alte părţi s-au alterat, nu şi-au mai păstrat chipul firesc. (…)

O oază, un colţ de lume în care s-ar putea găsi un model de viaţă pentru reaşezarea vieţii pe drumul cel bun se poate afla şi în acest sat cu oameni buni, oameni de omenie, drepţi şi sfioşi, îndrăzneţi dar şi ruşinoşi, se pot găsi şi în acest sat modest din Maramureş. (…)

Ca şi atunci şi acum, în fiecare sat românesc este un altar plin de har. Altarul Bisericii şi Şcoala sunt inima satului. Fără Biserică şi Şcoală, fară Preot şi Profesor, satul ar fi pustiu.

Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *