
Ce poate fi mai simplu de frumos
decat o poartă încrustată-n lemn
deschisă ca un zâmbet luminos
ce-nseamnă bucurie şi îndemn.
Şi ce-i oare mai simplu de curat
decât să ţi se-ntindă apa rece
dintr-un ulcior de lut şi înflorat
din care bei cu teamă să nu sece.
Ce poate fi mai simplu de tăcut
ca turla de biserică bătrână
prin care voievozii au trecut
şi-n juru-i se-odihnesc şi sunt ţărână.
Ion Mariş (1970)