
Satul maramuresan – un muzeu viu
Atunci cand calatoresti prin acest tinut legendar, leagan de cultura si civilizatie romaneasca, descoperi satul primordial al lumii.
Maramuresul este considerat un muzeu viu in centrul Europei, o lume mirifica izolata intr-un cadru natural de o rara frumusete.
“Maramuresul este un simbol, o chintesenta, un semn sub care se ascunde sufletul romanesc in forma lui cea mai elevata.” Nicolae Steinhardt.
“Ai sentimentul ca horile Maramuresului nu stau niciodata sub tirania sfarsitului, ci ar putea continua oricat, precum sugereaza coloana nesfarsita a lui Brancusi”
C-tin Noica
Maramuresul-memoria ancestrala, inca vie a Europei.
Maramuresenii mai pastreaza si astazi, cu sfintnie, virtuti si obiceiuri populare de o rara frumusete.
Maramuresul, cu cele patru vetre etnografice, este un muzeu viu, care tezaurizeaza vechi mestesuguri iar elementele arhetipale fac inca parte din viata cotidiana.
Udatoriu din Surdesti
Stravechi obicei agrar generat de muncile de primavara. Avand la baza vechi credinte privind fertilitatea si rodnicia pamantului, comunitatea il sarbatorea pe cel mai harnic plugar al satului.
Tanjaua de pe Mara
Obicei de primavara cu rol de consacrare al celui mai vrednic plugar al satului. Asezat pe teleguta, plugarul va fi purtat de alaiul feciorilor inspre o apa curgatoare pentru ritualul de purificare si cinstire.
Fartatia
Unul dintre obiceiurile ceremoniale de peste an. Practica infratirii in Tara Chioarului si in Lapus este straveche, avand originile in zorii crestinismului, prezentand forme complexe de manifestare. Se practica in cadrul nuntilor, la Pasti sau Rusalii ori cu ocazia unor claci si a ospetelor.
O adevarata institutie sociala, care avea la baza increderea si prietenia reciproca, comuniunea si intrajutorarea in munca, legatura consfintita pana la moarte.
Claca
Simboliza spiritul de comuniune al obstei si punerea in practica a fartatiei.
Se facea cu ocazia secerisului si prasitului dar si la stransul fanului, al porumbului, la taiatul lemnelor sau la imprastiatul balegarului pe camp.
O parte dintre claci se incheiau cu un ospat bogat de la care nu lipseau ceterasii si dantul.
Vergelul
Cea mai indragita petrecere a sarbatorilor de iarna, de tinerii din Tara Chioarului. Jocul traditional se desfasura intre Craciun si Boboteaza si implica intreaga comunitate rurala.
Nunta
Amplu ceremonial de trecere, un complex de practici si ritualuri de initiere si consolidare a familiei. Cele patru vetre etnografice distincte ale Maramuresului au conservat forme arhaice de manifestare, o varietate melodica si ritualica, precum si oratia de nunta de o expresivitate remarcabila.
Sanzienele
O sarbatoare a solstitiului de vara. Sanziana, zana verii se scalda in noaptea de Sanziene in apa Viseului. De frumoasa ce era si cucul amutea. Fete si feciori adunau buchete de flori de sanziene,din care isi faceau cununite iar apoi horeau de dragoste si dor. Umblatul cu faclia, pe valea Viseului, prilejuia un spectacol nocturn atractiv.
Sezatoarea
Simboliza solidaritatea obstei si punerea in practica a fartatiei, legatura consfintita inca de la casatorie.In serile lungi de toamna si iarna, fetele si nevestele practicau diverse mestesuguri traditionale in comuniune, precum torsul lanei, tesutul, cusutul, impistritul si altele.
Datini de iarna
Maramuresul este una dintre cele mai expresive zone etnografice privind pastrarea datinilor si obiceiurilor de iarna. Colindele, umblatul cu Steaua, Viflaimul, Irodul, Capra si Jocul mastilor(bondrosii) fac din satul maramuresean un pol de atractie si traire autentica.
Colinda – unul dintre cele mai vechi si valoroase insemne ale dainuirii noastre peste veacuri.
In contextul sarbatorilor de iarna, colindatul ocupa un loc primordial, reprezentand o serbare ampla, de mare complexitate, care implica intreaga comunitate.
Prin colinda ne intoarcem la cele mai vechi straturi si radacini ale spiritualitatii poporului roman.