Jocul traditional al satului

În puţine regiuni ale ţării s-au păstrat atât de bine credinţa, obiceiurile, cântecele şi jocul satului ca în vetrele etnografice ale Maramureşului. Satele de pe Fisculaş au făcut parte din domeniul Cetăţii Chioarului, iar mai apoi din domeniul minier regal, fiind incluse în administraţia oraşelor Baia Mare şi Baia Sprie. Spre deosebire de celelalte sate ale Ţării Chioarului, acestea aveau obligaţii fiscale faţă de administraţie, de aici şi etimologia sintagmei „satele de pe Fisculaş”. Deşi nu se poate face o delimitare exactă a lor, acestea sunt satele aparţinătoare actualelor comune Şişeşti, Dumbrăviţa şi parţial Copalnic-Mănăştur.

Fiind o vatră etnografică de interferenţă cu Lăpuşul şi Maramureşul istoric, aici remarcăm câteva elemente distincte în portul popular(ornamentica cu mărgele, guba sură sau clopul de paie cu calota mică şi zgărdane din mărgele), dar mai ales în varietatea melodică şi coregrafică, aflate într-o notă mai temperamentală.

Jocul la şură era o adevărată instituţie a satului tradiţional, prin implicarea întregii comunităţi rurale. Acesta era practicat la marile sarbatori de peste an, inaintea postului si la claci. „Când aud un ceteraş/las oile pă imaş/vacile pă săcătură şi cobor în sat la gură” sau „Io când aud cetera/să fiu mort tot m-aş scula/şi m-aş duce la mândra”, iata doua strigaturi fecioresti, caracteristice, ce defineau pasiunea pentru joc.

Desigur factorii civilizatori au transformat în istorie aceste tradiţii ale satului. În prezent se încearcă salvarea lor în cadrul unor manifestări mai mult sau mai puţin reuşite, care trebuie să îmbine nevoia de divertisment cu promovarea culturii tradiţionale.

Inca din anul 2008, de la infiintarea sa, Ansamblul Folcloric DOR CALATOR revitalizeaza traditia locurilor prin manifestari traditionale organizate la : Satu Nou de Sus, Chiuzbaia, Baia Sprie si Fauresti.