Obarsii
11 februarie 2014
Andrei Bărbos – mesager al Fisculaşului
15 februarie 2014Andrei Barbos – calatorind cu dorul
Pe cărări de dor Venind de pe un Fisculaş arhaic, dar nu îmbătrânit în uitare, de pe valea râului Bloaja, Andrei Bărbos aduce cântecul în sânge, în glas, în spirit, redescoperindu-i izvoarele, înspre dăinuire. Fiind al doilea născut în familia Maria şi Teodor Bărbos, a venit pe lume în ziua de 2 martie, în satul Ciocotiş, când ţurţurii de gheaţă picurau în streaşină. Ghioceii se iveau prin cămaşa zăpezii pentru întâlnirea cu primăvara, în zodia bucuriei şi a cântecului.
În ograda modestă a copilariei, Andrei deprinde primele îndemnuri părinteşti şi râvna pentru lucrul bine-făcut şi creştineasca bună-cuviinţă.
Crescând în mirifica lume a satului, la izvorul tradiţiilor străbune, călcând desculţ prin roua aşternută din sudoarea privighetorilor, era cu neputinţă ca dorul şi dragul să nu se fi strecurat în sufletul său curat de prunc. Aici, la poalele Şetrei lui Pintea, descoperă susurul izvoarelor, cântecul mierlei şi răcoarea codrilor, ce-l ţineau departe de mândria făţarnică a dezrădăcinaţilor de la oraş. Astfel s-a infiripat, in conştiinţa adolescentului de mai târziu, legătura puternică cu obârşiile spiritului tradiţional. Bunica şi moaşa de botez, rapsozii şi ceteraşul satului, clăcile şi nunţile cu steag ori Vergelul au înmugurit horile chiorene în glasul lui Andrei.
Pornind pe cărarea îngustă a desăvârşirii artistice, Andrei ocoleşte măruntele orgolii şi cultul vedetei de circumstanţă, purtând în gând dragostea pentru zestrea de spirit a satului chiorean.
După cum el insuşi afirmă :
„Nu aveam nici şapte ani când am fost atras de mirajul muzicii. Mi-au rămas în memorie ceteraşii şi alaiul nunţii mergând la cununie. În liniştea satului patriarhal, cetera, contra şi gorduna se auzeau ca un ecou. Cum umblam desculţi prin colbul drumului, ne apropiam pe lângă garduri şi observam „gură-cască” jocul steagului”, mărturisea Andrei Barbos, într-un interviu acordat cotidianului „Informaţia de Mureş”. Muzicuţa, acordeonul şi vioara au fost instrumentele care l-au ajutat să desluşească tainele horilor.
Primul reper artistic a fost Dumitru Constantin, solist al Ansamblului „Rapsodia Română” din Bucureşti iar mai apoi l-a descoperit în petrecerile feciorilor pe inegalabilul doinitor Achim Nica, de care mai târziu îl va lega o prietenie. Între anii 1978-1980, fiind elev la Timişoara, cântă şi dansează în ansamblul şcolii în primele spectacole de ţinută artistică. Începând cu anul 1980 activează în cadrul Ansamblului Tineretului „Flori din Maramureş”, când câştigă premiul II la faza judeţeană a celebrei competiţii „Cântarea României”.
În spectacolele care vor urma, cântă alături de regretaţii Viorel Costin şi Ion Sotelecan, precum şi de Fraţii Petreuş şi Nicolae Sabău. Până prin 1985 câştigă numeroase premii la festivaluri naţionale de folclor, îşi conturează un repertoriu expresiv pentru Ţara Chioarului, poposind în satele de pe Fisculaş în culegeri de folclor. În vreme ce se pregătea pentru renumitul concurs „Floarea din grădină”, Ansamblul Artistic Profesionist ,,Maramureşul” îl solicită ca şi colaborator într-un turneu cu Laza Knezevici, ca un an mai târziu, in 1986, după succesul din turneul cu Irina Loghin, să câştige prin concurs postul de solist vocal profesionist.
Debutează la Radiodifuziunea Română în martie 1987 şi realizează primele imprimari la Radio Cluj în iunie 1990. Un an mai târziu , ca urmare a castigării topului de popularitate la Radio Cluj, apare prima casetă înregistrată, prin târgurile transilvane. A urmat „Top Transilvania”, o serie de spectacole de mare succes alături de nume sonore ale folclorului: Drăgan Muntean, Achim Nica, Lucreţia Ciobanu, Fraţii Petreuş, Tiberiu Ceia, Mia Dan, Petre Petruse, Valeria Peter Predescu, Cornelia Ardelean, Nicolae Sabău, Nicolae Mureşan, Dumitru Fărcaş şi foarte mulţi din generaţia care le-a urmat.
În anul 1994 realizează noi imprimări la Radiodifuziunea Română cu cel mai expresiv taraf tradiţional chiorean, având la două viori pe Victor Negrea si Victor Lingurar. La scurtă vreme lansează albumul „Mi-am luat şi eu nevastă”, urmat la doi ani de „Mamă inimă curată”, iar în 1999 înregistrează alături de soţia sa Margareta Cucuiet Bărbos un compact-disc.
Începând cu anul 1999 debutează în presa scrisă şi în acelaşi an ca realizator de emisiuni folclorice în scopul de a promova cultura tradiţională şi folclorul muzical autentic.
Interpretul a debutat artistic în anul 1980. După ce a obţinut numeroase premii la festivaluri naţionale de folclor, Ansamblul Artistic ,, Maramureşul ”din Baia Mare s-a arătat interesat de o colaborare cu artistul. Rămâne solistul acestui ansamblu până în anul 1991, o perioada fructuoasa de acumulari profesionale. În cadrul lungilor turnee ce au insumat aproape 3000 de spectacole, s-a bucurat de aplauze alaturi de artisti remarcabili, dintre care amintim: Dem Radulescu, Stela Popescu si Alexandru Arşinel, Nicu Constantin şi Cristina Stamate, Irina Loghin, Florica Bradu, Traian Barbu,Florica Zaha, Ana Munteanu, Iosif Ciocloda, Ion Cristoreanu. În această etapă formativă a fost implicat în mari producţii artistice regizate profesionist: Plai de dor, La hanul veseliei, Melodii, melodii, Bună sara, dorule, Mireasă, cununa ta, Vine Crăciunu cu zare. A urmat o etapă de înregistrări la Radio Cluj, cu redactorul Dumiutru Buzoianu, căruia, afirmă artistul, ,, îi port un respect cu totul deosebit pentru tot ce a făcut în cercetarea şi promovarea cântecului popular autentic ”. Fiind câştigător al Topului de popularitate la Radio Cluj, a participat, intre anii ΄91-΄96, la numeroase spectacole realizate de radioul şi televiziunea clujeană, bucurându-se de un real succes.
În încercarea de a promova Ţara Chioarului, despre care s-a vorbit destul de puţin în emisiunile de televiziune, respectiv cele de folclor, în vara anului 1999 înregistrează la Radio Cluj cel mai expresiv dintre albumele sale, ,,Chiorean îs ca bujoru”. Alubumul poartă numele unuia dintre cântecele aflate pe acesta. Interpretul mărturiseşte : ,,îmi place cântecul liric, mai aşezat, care vine din suflet şi parcă din multă omenie şi sensibilitate a românului, ceea ce acum nu mai este de succes ”.
Astfel, în anul 1999, debutează în presa scrisă, abordând în săptămânalul “Cronica maramureşeană” teme de interes privind evoluţia fenomenului folcloric. În toamna aceluiaşi an, iniţiază un ciclu de emisiuni radiofonice la Radio Galaxia, ce aveau să devină, în scurt timp, de mare audienţă. “Dor călător”, emisiunea duminicală interactivă se transformă într-o adevărată carte de vizită a interpretului, vreme de cinci ani, până in 2004, fiind emisiunea care bătea toate audienţele în mass-media locală iar “Din vatra satului”, emisiunea de etnografie şi folclor muzical era dedicată coordonatei formative a publicului.
Emisiunile realizate cu succes de Andrei Bărbos, la radio şi mai apoi în televiziune, până în anul 2009, completau în mod fericit tematica din mass-media maramureşeană, copleşită de avalanşa subculturală, constituindu-se într-un demers de cultivare a gustului pentru valorile autentice, promovând mai cu seamă interpreţii şi cântecul tradiţional.
“În vatra satului s-au plămădit, de-a lungul veacurilor, horile străbune, colindele străvechi, cântecul de dragoste şi de dor, obiceiurile de peste an, ca şi zestrea de spirit a acestui neam”, opina realizatorul în deschiderea unei emisiuni radiofonice.
Începând cu anul 2006 este invitat să realizeze o emisiune folclorică la Focus Tv Satu Mare, unde dezvoltă vreme de trei ani un proiect de succes intitulat “Pe cărări de dor”.
Iată ce consemna în cotidianul “Glasul sătmarului” din 9 decembrie 2006, publicista Ana Vacarciuc: ,, Am pornit “Pe cărări de dor” încă din februarie atunci când Focus TV Satu Mare a propus un nou proiect, o emisiune de etnografie şi folclor. Realizatorul emisiunii, un cunoscut interpret al cântecului din Ţara Chioarului, licenţiat în jurnalism, soarbe din izvorul limpede cristalin, dătător de viaţă şi nu lasă să se piardă valorile culturale. Această emisiune reprezintă pentru distinsul domn Andrei Bărbos, un legământ de suflet, un har pe care îl fructifică cu emoţie pentru a ajunge la poarta sufletelor noastre. Nu-i de mirare că este un tălmăcitor în limbajul muzicii tradiţionale, deoarece domnia sa işi impleteşte destinul cu frumuseţea doinelor mostenite de la strămoşi, ca să le dăruiască telespectatorilor…. Horile alese cu grijă din lada de zestre şi promovate în emisiunile sale işi vor păstra savoarea şi peste ani. Acest demers ne umple sufletul de bucurie, mai ales că distinsul realizator ne captează uşor atenţia prin conversaţii plăcute şi farmec personal, cu subtilitate şi intelect, ce ii asigură un loc de cinste pe treptele valorilor. Există în personalitatea sa, parcă, o execuţie impecabilă a unei simfonii.”
Doamna Emilia, învăţătoare pensionară şi telespectatoare fidelă a emisiunilor realizate de Andrei Bărbos, remarcă intr-o lungă scrisoare: “Vă apreciez şi vă admir mult ca prezentator, ca om şi mare român. Consider că sunteţi omul porivit la locul potrivit şi vă mărturisesc că ne-aţi lipsit nespus de mult atunci când aţi înterupt emisiunile pentru o perioadă. Emisiunile dumneavoastră nu au doar rolul de a face dedicaţii celor dragi, ci sunt adevărate lecţii de folclor. Prin ceea ce faceţi, şi o faceţi bine, cum remarcă si domnul profesor Buzoianu, luptaţi mereu pentru păstrarea nealterată şi cultivarea pe mai departe a folclorului autentic, a valorilor noastre naţionale.”
Unul dintre condeierii maramureşeni, poetul şi publicistul Nicolae I. Petricec, consemna intr-o tabletă in paginile cotidianului Graiul Maramureşului din octombrie 2004, un profil al interpretului şi realizatorului Andrei Bărbos:
“ De trei ori pe săptămână, pe undele Radio Galaxia, vocea lui ne poartă spre veşnicul “Dor călător”. În suflete ne pătrund vechi melodii care ne mângâie inima rănită, căci vine acest neastâmpăr de pe valea Bloajei, dintr-un loc atârnat la streaşina dintre sălbăticie şi divinitate: Andrei Bărbos. Interpretul şi realizatorul are două vocaţii de preţ : aceea a luptei cu inerţia şi pe cea a prieteniei. Cei care îl ştiu mai aproape de umărul lor, o pot confirma. Aşa cum o pot confirma şi numeroasele înregistrări radio sau televizate. Şi, totuşi, el rămâne într-un voit şi nedrept semianonimat. Nu puţine praguri i s-au aşezat de-a curmezişul, încercând să-i oprească demersul cultural. Verbul frust şi rostirea directă i-au adus şi duşmanii iar drumul nu i-a fost pardosit cu flori, dar încăpăţânarea celui care are de partea sa adevărul a biruit, iar flautul a învins trâmbiţele”.
Eforturile realizatorului Andrei Bărbos se concentrează intr-un proiect de redescoperire şi valorizare a spiritualităţii satului, a reperelor culturii tradiţionale, graţie experienţei acumulate în cei treizeci de ani de carieră artistică. “ În vatra satului vedem, cu fiecare an ce trece, cum interesul pentru valorile culturale româneşti scade simţitor, cum nestematele muzicale şi jocurile tradiţionale practicate la sărbătorile satului sunt uitate iar straiele de sărbătoare lucrate cu migală de mâini meşteşugite, arareori le mai găsim în lăzile de zestre ori în muzeul etnografic. Trebuie să învăţăm a ne păstra cu sfinţenie aceste valori, nu să le terfelim in divertismentul ieftin de televiziune. Sperăm că nu este prea târziu pentru a salva doina românească” scria interpretul in primul său articol de presă, publicat in toamna anului 1999.
Andrei Bărbos pledează în emisiunile sale ori în calitatea de regizor şi prezentator al unor manifestări artistice pentru promovarea valorilor autentice din folclorul românesc şi pentru regenerarea culturii tradiţionale.
Dor călător De-o raza de speranţa
Mă simt iar mângâiat,
Din ochi imi picură
O lacrimă de dor,
De dorul călător.
